Româncele au FARMEC!

Inițiativa de a promova româncele cu farmec de ieri și de azi mi se pare o idee strălucită! Nu cred că exagerez și cred că situația actuală vă este familiară tuturor, și aici fac referire la „exemplele” promovate de showbiz, de mass-media în general. Echipa Farmec merită toate felicitările pentru că a decis să aducă în prim-plan adevăratele exemple de ieri și de azi pentru a fi valorificate de generațiile de mâine.

Toate exemplele propuse sunt adevărate embleme naționale, sunt întruchiparea feminității și curajului deopotrivă, a ingeniozității, a sacrificiului și merită tot respectul nostru.


Ecaterina Teodoroiu este un caz absolut fascinant. La doar 23 de ani se jertfea pe câmpul de luptă al Primului Război Mondial fără frică, din dragoste pentru patria ei. Și totul la o vârstă la care, fără intenția de a jigni pe cineva, multe dintre fete de azi știu doar shopping la mall și poze cu botic în oglinda din baia restaurantului/clubului/mall-ului.

Iar dacă Ana Aslan nu exista astăzi nu mai vorbeam de Farmec, deci nu mai vorbeam de gama de demachiante cu rezonanțele unui cântec folcloric, nu mai vorbeam despre atâtea produse cosmetice care au marcat atâtea generații de-al lungul timpului. 

De multă vreme am vrut să-mi exprim opinia cu privire la campania „Românce cu farmec” și chiar să particip la concurs (Farmec e mereu o sursă de inspirație când vine vorba despre temele concursurilor) și... am câștigat! Vacanța a început spectaculos de bine după o sesiune grea, dar încheiată cu brio.

Limita de spațiu (max. 400 caractere) m-a cam făcut să-mi pierd entuziasmul, nu credeam că voi câștiga. Iată mini-textul:

De când ne-am cunoscut au trecut 48 de ani. Societatea, moda, totul s-a schimbat. Tu ai rămas la fel. Ai păstrat în privirea ta seninătatea cerului, sufletul tău a rămas la fel de pur precum izvoarele din inima munților și n-ai uitat niciodată să pui în viața ta un strop din dulceața cireșelor coapte, chiar dacă erai înconjurată de amărăciune. Iar Eu am fost si sunt aici... 

Șiii... maxi-textul (care, evident, nu s-a încadrat în cele 400 caractere): 
                                                                    
                                                                       Draga mea româncă cu farmec,

Ceasornicul spune că, de când ne-am cunoscut, au trecut 48 de ani, aproape o jumătate de secol în care lumea, societatea, moda, totul s-a schimbat. Tu ai rămas la fel.
Ești aceeași oglindă vie ce reflectă adevaratele bogății ale patriei tale, ai păstrat în privirea ta seninătatea cerului, sufletul tău a rămas la fel de pur precum izvoarele din inima munților, ești la fel de vivace și tânără precum cununa de brazi ce se-nalță peste văi și creste. Ți-ai păstrat acea aură de mister, unică precum munții ce-și găzduiesc tainic aurul, comorile și n-ai uitat niciodată să pui în viața ta un strop din dulceața cireșelor coapte, chiar dacă erai înconjurată doar de pelin și amărăciune. Ai avut cheia spre fericire și ai devenit o soție devotată, o gospodină iscusită, un izvor de bucurie ce inunda toată casa cu râsete molipsitoare și voie bună. Ai știut să fii o icoană pentru copiii tăi și să-i aperi cu patima unei ursoaice agere. Acum, chiar dacă misterioasele râuri ale vieții încep sa-și sape albiile pe chipul tău, radiezi de fericire ca soarele de iulie pentru că un suflet inocent îți spune: „Te iubesc, bunico!”
Iar Eu... Eu am avut un loc de cinste în viața ta, am fost confidenta ta, ți-am alintat mereu tenul fin, pomeții trandafirii, nu-mi sunt străine nici zâmbetele, dar nici lacrimile pe care ți le ștergeam ca prin farmec cu parfumul meu...

 Îmi doresc să fim mereu prietene!

                                                 Demachiantul tau de-o viață,
                                                 Doina

Iar pe final...